Lumini peste veacuri > Vol. II > 8. John Elliot


CAPITOLUL 8
JOHN ELLIOT
Apostolul Pieilor Roşii

Când Columb a descoperit America, el şi echipajul său presupuneau că au ajuns în India. De aceea, populaţia băştinaşă a primit denumirea de indieni; şi fiindcă culoarea pielii este brună roşietică sunt numiţi Indieni Pieile Roşii. Ei au fost destul de numeroşi şi foarte războinici. Enciclo­pedia New Funk and Wagnals, volumul I, pagina 318 spune că în anul 1492 erau 846.000 indieni în U.S.A.. Ei se ocupau cu vânatul, pescuitul, cultivau porumbul şi alte câteva plante. Colibele lor „wig-wam" erau de formă conică, făcute în jurul unui stâlp înfipt în pământ, acoperite cu scoarţă de copaci sau cu ţesături. Vârful era deschis, spre a ieşi fumul.

Indienii nu au privit cu ochi buni pe pelerinii ce au debarcat în America. Unele triburi au fost foarte vrăjmaşe, dar altele s-au împăcat mai uşor cu noua situaţie. Au fost unii credincioşi care s-au împrietenit cu ei, au învăţat limba lor şi au căutat să-i ajute, atât în cele materiale, cât şi în cele spirituale. Un aşa bărbat a fost John Elliot.

El s-a născut în anul 1604 la Widford, Anglia. A studiat la universitatea Cambridge. Prin influenţa pastorului Thomas Hooker, un nonconformist, Elliot a înţeles adevărul Evangheliei, şi-a dat seama de abaterile bisericii oficiale şi a părăsit-o, devenind şi el nonconformist. Din cauza prigoanei dezlănţuită de biserica de stat, Hooker a fugit, în 1630, în Olanda, iar Elliot, în 1631, a plecat cu o corabie în America. Cronicile vechi arată că el a devenit pastorul primei biserici din Boston. În 1632, s-a mutat la biserica din Roxbury, Massachusetts. Pe când era pastor aici, Domnul i-a pus pe inimă starea indienilor, care nu ştiau nimic de mântuire. El s-a împrietenit cu ei şi a învăţat limba lor. S-a dus în orăşelul lor Newton şi a predicat Evanghelia indienilor, fără traducător. Din 1646, el şi-a devotat jumătate din timpul său lucrării misionare între indienii din Nonantum.

Deşi era om cu o pregătire aleasă, nu a considerat umilire să meargă în colibele indienilor, să le spună despre dragostea lui Dumnezeu. Cuvântul vestit a adus roadă, un număr frumos de indieni fiind convertit. Ei au părăsit viaţa de beţii şi stricăciune în care erau cufundaţi şi prin Duhul Sfânt au devenit oameni noi cu o viaţă frumoasă, curată şi paşnică. Nimeni nu credea că indienii se vor pocăi, dar Elliot ştia că Dumnezeu poate face minunea aceasta şi a văzut-o realizată. Aceasta i-a dat un nou imbold să-şi intensifice lucrarea cu indienii şi numărul convertiţilor creştea mereu. Schimbarea radicală a acestora era vizibilă pentru toţi. Ea a determinat şi pe alţii să dorească o aşa viaţă. Din cauză că indienii, care au primit mântuirea, trăiau o viaţă de rugăciune, ei au fost supranumiţi de ceilalţi ca „indienii rugativi". Henry C. Sheldon, în cartea sa „History of Christian Church", volumul IV, 1988, pagina 177, afirmă că în anul 1674, numărul indienilor rugativi se cifra la 4.000 de persoane. Cu o parte din aceşti indieni, Elliot a format o comunitate la Natick în anul 1651. Comunitatea a căutat să se conducă în totul după Biblie (Exodul 18:21) şi a devenit foarte prosperă. Apoi a trecut şi la organizarea celorlalţi. În total a organizat 14 sate de indieni rugativi. Iată legământul întocmit de John Elliot şi acceptat de indienii rugativi:

„Noi ne dăm pe noi înşine şi pe copiii noştri lui Dumnezeu, să fim poporul Lui. El va stăpâni peste noi în toate treburile noastre, nu numai în religia noastră şi în treburile bisericeşti..., ci de asemenea în lucrările noastre şi în afacerile acestei lumi. Dumnezeu ne va conduce. Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Dătătorul legilor noastre. Domnul este Împăratul nostru" (William Richey Hogg, „Teologia Misiunii Creştine", Abingdon Press, 1961, paginile 116 şi 117).

Toate aceste comunităţi au devenit foarte înfloritoare, adevărate lumini pentru toţi ceilalţi indieni.

John Elliot a muncit mult şi a tradus Biblia în limba algonquiană, ce se vorbea de cele mai multe triburi de indieni. A. M. Renwick şi A. M. Harman, în cartea lor „Story of the Church", Inter-Varsity Press, 1986, pagina 175, spun că în timpul domniei lui Cromwell, în anul 1649, sub auspiciile Parlamentului Britanic s-a format în Anglia „Societatea pentru propovăduirea Evangheliei între indieni". Societatea avea ca preşedinte pe Robert Boyle. Această societate l-a ajutat cu bani pe Elliot să tipărească traducerea Bibliei. Această traducere a fost tipărită în anul 1663. Ea a fost prima Biblie tipărită în America. De ase­menea a redactat o gramatică a limbii lor şi un catehism.

Elliot a fost un bun misionar, cu mai mult de o sută de ani înainte de formarea societăţilor misionare. Pentru binecuvântată sa lucrare, el a fost numit „Apostolul Pieilor Roşii". Lucrarea lui cu răbdare a dovedit că şi indienii, când au auzit Evanghelia, s-au întors la Dumnezeu.



Persoane interesate