Lumini peste veacuri > Vol. I > 26. Gipsy Smith


CAPITOLUL 26
GIPSY SMITH

Gipsy Smith a fost predicatorul ţigan pe care Dumnezeu l-a folosit în chip binecuvântat pentru mântuirea multor suflete.

“Eu am fost născut în ţinutul Essex din Anglia. Sunt născut dintr-o rasă căreia i se zice Romany Chi sau Romany Chel. Însă în mod sigur nimeni nu ştie seminţia din care ne tragem. Noi nu avem patria noastră pe pământ şi totuşi suntem cam vreo trei milioane împrăştiaţi pe tot pământul. Noi vorbim cu toţii o singură limbă, oriunde ne-am afla. Şi în America, când întâlnesc ţigani, vorbesc cu ei limba în care m-am născut. Majoritatea dintre noi vorbeşte totodată şi limba poporului în care trăim.

“Tatăl meu în limba engleză se numeşte Cornelius Smith şi, ca şi mine, are nume curat ţigănesc. Mama mea, la fel, se trage dintr-o bandă ţigănească. Chiar şi acum, tata şi unele rudenii ale mele umblă din loc în loc prin Anglia, Franţa şi alte părţi ale Europei de Sud. Pe unele rudenii nu le-am văzut de câţiva ani.

Până la vârsta de 16 ani, am trăit ca oricare copil de ţigan, călătorind din loc în loc, mai cu seamă prin Anglia. Călă­toream cu trăsuri şi unde ne ajungea noaptea poposeam în corturile noastre, întocmai cum călătoresc ţiganii nomazi.

Cât despre credinţa ţiganilor, ei toţi cred într-o fiinţă divină, totuşi nu sunt creştini, căci majoritatea poporului nostru nu ştie citi şi scrie.

Istoria convertirii mele ar fi prea lungă să o spun toată, dar o spun pe scurt. Mama mea a murit când eram în vârstă de 16 ani. Eu am primit inspiraţie prin frumoasa conducere a tatălui meu căci, după moartea mamei mele, tatăl meu prin greutăţi a devenit un aşa creştin, încât cu oricine se însoţea, în scurt timp acela primea o viaţă nouă. Când am predicat mai întâi, nici nu am ştiut să citesc, nici să scriu. Educaţia am primit-o din Biblie, ajutându-mă cu dicţionarul Webster şi cu Dicţionarul Biblic al Prof. Eadie. Acum predic de vreo 30 de ani şi am călătorit în toate cele cinci continente. De copil am predicat mai mult în Insulele Britanice. Oamenii ziceau: “Să mergem să auzim pe ţiganul predicând”. Alţii întrebau: “Cine-i ţiganul?” - la care li se răspundea: “E Domnul Smith”.

Această scurtă autobiografie a făcut-o Gipsy Smith în predica ţinută la inaugurarea Tabernacolului din Indianapolis, în ziua de duminecă 13 martie 1921 şi a fost publicată în revista “The Indianapolis Star”.

Generalul Booth, comandantul Armatei Mântuirii i-a ce­rut să părăsească cortul şi să devină evanghelist. El a acceptat. Atunci a fost prima noapte când a dormit într-o casă. Dimi­neaţa i s-a părut că e în închisoare. El a avut să înveţe multe pentru a trăi ca ceilalţi. Până atunci, el niciodată nu a mâncat cu cuţitul sau furculiţa. Dar s-a adaptat uşor la noul fel de viaţă.

Adeseori în predicile sale Gipsy Smith povestea cu lacrimi în ochi cum tânărul Sankey, marele cântăreţ, împreună cu Moody, marele evanghelist, şi-au pus mâinile pe capul lui şi i-au zis: “Facă Domnul un predicator din tine, copile”. Ei se aflau cu cortul în pădurea Epping din Anglia, iar Moody şi Sankey în drum spre localitate, au trecut prin această pădure. Când au ajuns la corturile ţiganilor, s-au oprit şi le-au predicat şi acestora despre dragostea lui Dumnezeu, ară­tată în Cristos Domnul jertfit pe cruce. După ce le-an predi­cat, ei au plecat mai departe, dar Gipsy Smith, copil, a vrut să-i însoţească puţin prin pădure. Ajungând la o distanţă bunicică de corturi, ei s-au oprit şi au cerut copilului să îngenuncheze, iar ei s-au rugat ca binecuvântarea Domnului să vină peste acest copil de ţigan. Puţin şi-au dat ei seama ce fac. Dar gestul lor a săpat o amintire neştearsă în mintea copilului şi Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea.

După ce s-a predat Domnului, Gipsy Smith a fost cuprins de un dor fierbinte pentru mântuirea altora. O persoană de care a căutat să se ocupe în mod deosebit a fost unchiul său.

I-a vorbit acestuia dar a fost luat în râs. A mai încercat încă în câteva rânduri, dar unchiul său nu voia să-l asculte. Atunci tânărul, pentru un timp, nu i-a mai spus nimic, ci a început să se roage intens pentru mântuirea unchiului său. Făcea ce făcea şi iar mergea şi se ruga. Din cauza deselor îngenuncheri, pantalonii i s-au rupt în genunchi. Într-o zi, văzându-l, unchiul său l-a ocărât că şi-a rupt pantalonii în genunchi. Gipsy Smith, după o clipă de tăcere l-a privit pe unchiul său în ochi şi, izbucnind în plâns, i-a spus unchiului că pantalonii s-au rupt, rugându-se pentru sufletul lui. Aceasta a zdrobit inima împietrită a unchiului şi l-a făcut să se predea şi el Domnului. A fost un început binecuvântat. Dorul acesta a fost un jar aprins de Dumnezeu care l-a mistuit toată viaţa şi a făcut din el, un ţigan dispreţuit, bărbatul de valoare în lucrarea de vestire a Evangheliei.

În 1878 s-a căsătorit cu Annie Pennock, o tânără conver­tită la predicile lui ţinute la Whitby. După căsătorie s-au mutat la Huli.

În dorul lui pentru mântuirea altora, curând după conver­tirea sa, el se înrola să lucreze într-o misiune creştină sub W. Booth. Aici s-a distins prin râvna sa şi a ajuns la rangul de căpitan. În 1882 părăseşte această organizaţie, lucrând ca evanghelist, fără să facă parte din vreo confesiune. El a condus evanghelizări de trezire spirituală în bisericile tuturor confesiunilor mari protestante. A făcut mai mult de 30 călătorii în Statele Unite ale Americii. În 1939 a predicat în marea catedrală Sf. Ioan din New York la mai mult de 6000 persoane. Afară de aceste călătorii, el a înconjurat globul pământului de două ori în călătoriile sale evanghelistice.

Odată, pe când era tânăr, s-a întâlnit cu Dr. Luke Wiseman şi cu Dr. Samuel Chadwick. După ce au discutat despre cei pierduţi şi au privit starea lor grozavă, ei s-au aruncat pe genunchi şi au făgăduit solemn că atât cât Dumnezeu le va da suflare, ei vor vesti Evanghelia.

În 1921, a fost chemat pentru o serie de evanghelizări în oraşul Indianapolis din America. Pentru acest scop au ridicat o clădire denumită “Tabernacolul” care avea o capacitate de 8000 de locuri, în campania de evanghelizare, s-au unit un număr de 140 de biserici ale mai multor confe­siuni din acel oraş. Inaugurarea Tabernacolului s-a făcut în ziua de 13 martie 1921, şi prin aceasta a început şi seria de evanghelizări.

Sosirea lui Gipsy Smith în acest oraş a fost anunţată pentru sâmbătă 12 martie orele 13:50. O mulţime de peste 3000 de persoane îl aştepta la gară. Când a sosit, mulţimea a început să cânte în cor “Din adâncimi m-a ridicat”. Au trecut apoi în sala de aşteptare pe care de astă dată o făcuseră biserică şi au început din nou să cânte şi slăvească pe Dumnezeu.

Curând după începerea evanghelizărilor, Tabernacolul s-a dovedit prea mic pentru mulţimea care venea să-l asculte pe Gipsy Smith, şi a trebuit să angajeze alte trei clădiri pentru cei ce nu puteau să între în Tabernacol, unde alţii predicau Evanghelia. Duhul lui Dumnezeu lucra cu multă putere prin Gipsy Smith. Lumea alerga cu grămada să asculte Evanghelia lui Dumnezeu propovăduită de un ţigan şi erau cuceriţi. La serviciul de luni 14 martie, deci a doua zi după începerea evanghelizărilor, la apelul făcut de evanghelist, un număr de 1300 suflete s-au predat Domnului. El era şi un bun cântăreţ. La Transwall, oraşul de aur al Africii, Gipsy Smith cânta în fiecare seară în faţa a peste 3000 de suflete, cântarea “La cele ţărmuri dincolo de râu”. În 1935 Gipsy Smith a ţinut o serie de evanghelizări în oraşul Launceston, Anglia. După o predică, primarul oraşului cu întreg consiliul oraşului a semnat o declaraţie că îşi dau viaţa lui Cristos. În altă seară 500 de persoane au semnat astfel de declaraţii, iar în a treia seară 300. Au fost oameni care au auzit Evanghelia la megafoane pe stradă şi acolo s-au hotărât să-L urmeze pe Cristos. El susţinea responsabilitatea fiecăruia şi voia ca toţi să înţeleagă adevărul acesta. “Dacă biserica din care faci parte - spunea el - merge rău şi tu ai o parte de vină”.

El a predicat timp de 70 de ani în patru continente. A ţinut evanghelizări în Africa de Sud, în Australia, trei ani şi jumă­tate i-a petrecut în Franţa, şi a călătorit de 30 de ori în Ame­rica, în total a condus 60 campanii de evanghelizare.

În 1947, fiind în vârstă de 87 de ani, avea auzul perfect şi văzul bun, dar din cauza lucrului prea mult a suferit de tensiu­nea sângelui şi de tulburări ale inimii. Medicul i-a prescris retragerea din lucru. După un timp de linişte, el s-a refă­cut şi şi-a reînceput lucrarea. La începutul lui august 1947 se afla pe vaporul “Queen Mary” în drum spre America unde urma să ţină evanghelizări, dar în ziua de 4 august, în timp ce vaporul se apropia de New York, el a trecut “La cele ţărmuri dincolo de râu, unde nu mai sunt boale şi nici dureri”.

Dumnezeu îşi chemase lucrătorul, să-i dea răsplata pentru munca sa.

Şi acum un gând pentru tine. Dacă Dumnezeu a putut folosi pe Gipsy Smith, un ţigan fără pregătire, El te poate folosi şi pe tine dacă te laşi cu totul în mâna Lui. Fă aceasta acum.



Persoane interesate