Lumini peste veacuri > Vol. I > 23. George Truett


CAPITOLUL 23
GEORGE TRUETT

Unul din cei mai talentaţi lucrători din prima jumătate a veacului al XX-lea a fost George Truett. El a fost supranumit “Spurgeon al Americii” şi “Clopoţelul de argint”, din cauza vocii atât de sonore şi pătrunzătoare. Avea nişte ochi foarte ageri care te străfulgerau. Era de statură înaltă, foarte impunător şi grozav de serios.

El s-a născut în munţi. Mama lui a fost una din cele mai credincioase femei şi iubitoare care au trăit vreodată pe pământ. Dr. L. R. Scarborroug povesteşte în cartea sa “A search for souls” (O cercetare pentru suflete) că odată a ţinut serviciu de evanghelizare într-un sat şi la urmă a cerut tuturor celor întorşi la Dumnezeu să se ridice de pe scaun şi să meargă să strângă mâna celor ce i-au influenţat mai mult să primească mântuirea. A urmat o scenă glorioasă. Unii s-au dus la păstor, alţii la conducătorul Şcolii Duminicale, alţii la învăţători, soţi la soţiile lor, copii la părinţii lor. În stânga lui se afla o bătrânică tăcută, îmbrăcată modest. Ea nu a vorbit niciodată în public. Nu a fost nici învăţătoare în Şcoala Duminicală şi nici nu avea o slujbă în biserică. Avea mai bine de 75 de ani. În faţa ei s-a format un lung şireag. Unii îi strângeau mâna, alţii o îmbrăţişau plângând de bucurie. Lucrul ei perso­nal, dragostea faţa de cei pierduţi şi mărturia ei despre Cristos i-a câştigat. Aceea bătrână nobilă a fost mama lui Truett. Ea şi-a crescut copilul în frica de Dumnezeu şi drago­stea pentru cei pierduţi. În legătură cu pocăinţa sa, el istori­seşte în cartea sa “Am vrea să vedem pe Isus” următoarele: “Să iau o foaie din viaţa mea, cum eu am căutat pe Domnul? Ani de zile l-am căutat pe Mântuitorul. Eu nu cred că a fost o zi în toţi acei ani din copilărie până la bărbăţie, când să nu-L fi căutat mai mult sau mai puţin pe Mântuitorul. Dar ce concepţii greşite aveam despre calea cum pot fi mântuit! Eu cred acum, când studiez Scripturile şi studiez experienţa şi studiez experienţa mea proprie, că dacă cineva în orice vreme din acei ani ar fi venit la mine şi mi-ar fi arătat doar atât: “Dacă tu eşti gata aici şi acum să te predai pe tine însuţi şi tot ce ai lui Isus Cristos, să fii al Lui pentru veci şi să-L primeşti pe El să fie al tău”, mi se pare acum că dacă vreunul mi-ar fi arătat această cale, într-un moment eu m-aş fi decis pentru Cristos”. Cu toate că nu a fost cine să se ocupe de el, în cele din urmă a ajuns de a înţeles calea şi s-a predat Domnului. După aceea a căutat în mod deosebit să se ocupe de mântuirea altora.

Prima lucrare mare făcută de Dr. Truett a fost o colectă pentru Universitatea Baylor din Texas. Atunci faima lui de predicator s-a răspândit în toate părţile. Prima Biserică Baptistă din Texas l-a chemat să fie predicator. Mai bine de 40 de ani a lucrat aici şi astfel a zidit sufleteşte cea mai puternică biserică baptistă din lume. La fiecare predică a sa se sculau suflete şi treceau înainte pentru a se devota lui Cristos. În biserica sa, el ţinea botez în fiecare Duminecă seara. În 1934, biserica număra 6453 de membri, iar în 1944, 6670.

Cineva spunea că pe Dr. Truett îl caracterizau cel puţin patru lucruri:

1. Convingeri puternice. Cunoştea bine adevărul Sfinte­lor Scripturi şi învăţăturile ei le credea cu toată inima. Un ateu a mers odată să-l asculte. După ce i-a auzit predica, a spus: “Ce puternic crede omul acesta ce spune! Am să vin să-l mai ascult”. Şi convingerile puternice l-au molipsit. Ateul s-a pocăit. Dr. G. Truett credea cu toată inima ceea ce spunea.

2. Iubire fierbinte pentru suflete. Pe deasupra tuturor lucrurilor, Dr. Truett a fost un zelos câştigător de suflete, un puternic evanghelist. Pasiunea vieţii sale a fost să vadă păcătoşii întorcându-se la Dumnezeu. Acesta a fost motivul dominant al vieţii sale. Într-o seară, după predică, s-a apro­piat de un tânăr frământat ce a rămas în urmă şi i-a zis: “Ce ai face dacă Isus Cristos în persoana ar sta aici lângă tine, încât să-L poţi vedea, să poţi pipăi şi să-I vorbeşti faţă în faţă? Şi dacă El ţi-ar face această propunere deosebită: “Tinere, cu toate păcatele şi temerile tale, cu îndoielile şi greutăţile mentale şi morale sau de orice alt fel, dacă cu ele toate, tu te-ai preda Mie pe deplin şi pentru veci, Eu te-aş mântui şi păzi”, ce ai răspunde?” Cu ochii scânteietori, el zise: “M-aş preda Lui”.

3. Puterea personalităţii. Dr. Truett avea o personalitate impresionantă, cuceritoare. Nişte ochi magnetici în care era greu să priveşti, o faţă impunătoare şi o prezenţă covârşitoare. Păcătoşii îşi dădeau seama că se află în faţa unui om al lui Dumnezeu.

4. Putere în vorbire. Toţi au recunoscut că a fost cel mai mare predicator baptist al timpului său, un orator de forţă. De aceea a fost supranumit “Clopoţelul de argint”, însă puterea nu era numai în frumuseţea frazelor, în dulceaţa graiului şi în farmecul personalităţii. Când îl auzeai vorbind, simţeai că e un om stăpânit de puterea lui Dumnezeu, că Duhul Sfânt vorbeşte prin el, că ceea ce spune e rupt din suflet. De aceea predicile sale nu numai că încântau şi pro­duceau admiraţie, ci zguduiau sufletele, trezeau conştiinţa păcătoşilor şi îi făceau să vină la crucea lui Cristos cu pocăinţă şi credinţă.

El credea cu tărie că numai Cristos poate corespunde nevoilor adânci ale lumii. La o conferinţă a lucrătorilor Evan­gheliei fără pregătire teologică, organizată de Societatea laicilor baptişti în oraşul Dallas, Texas unde s-au adunat peste trei mii de delegaţi, el a spus la încheierea lucrărilor conferinţei, într-o cuvântare strălucită, următoarele: “Ade­vărata temelie a omenirii e cunoştinţa, nu ignoranţa. Oamenii sunt frânţi de roata păcatului. Lumea sângerează. Nevoile ei sunt urgente. Există o singură doctorie: Isus Cristos. Lumea, prin schimbările economice, financiare, educaţionale morale şi religioase e la răscrucile drumului. Există o singură ieşire din această dilemă: Isus Cristos. Evanghelia lui Isus nu poate fi înlocuită cu nimic. Cristos stă în mijlocul lumii încurcate şi dezorientate şi spune: “Încercaţi-Mă! Urmaţi-Mă şi vă voi scoate din întuneric”. Lăsaţi ca această să fie o oră de predare pentru noi toţi. Dacă vom întrupa în vieţile noastre dragostea lui Cristos, vom cuceri lumea pentru El”.

Lucrarea de mântuire a celor pierduţi care o purta pe inima sa, căuta cu toată înflăcărarea să o aşeze şi pe inimile altora. Odată a spus următoarele despre baptişti: “Trebuie să predicăm ori să pierim; să aducem suflete la Cristos ori să devenim cadavre; să fim o forţă misionară ori să devenim un câmp de misiune pentru alţii”. Cu o altă ocazie a spus: “Nevoia supremă a lumii e evanghelizarea. Orice ucenic al lui Cristos trebuie să fie un lucrător al Lui şi cu El. Să plătim preţul, oricât de mare ar fi, de a înfăptui în fiecare biserică idealul pe care îl prezintă Pavel în epistola sa către Efeseni. Să începem o mare cruciadă pentru a da fiecărui membru de lucru în lăţirea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ!”

El a fost un bun inspirator şi organizator al lucrării evan­ghelice. În 1929, din iniţiativa lui s-au adunat bani şi s-a clădit o biserică baptistă la Nazaret, Palestina. În 1937 bap­tiştii din statul Texas au avut o retragere spirituală la care au luat parte 1250 de predicatori. Dr. Truett a fost în mijlo­cul lor. Retragerea a avut loc pe Muntele Seminarului din Forth Worth. Ceasuri întregi de rugăciuni în lacrimi şi în lupte cu Dumnezeu pentru mântuirea lumii, au petrecut aceşti predicatori. Se spune că niciodată în viaţa de orator, Dr. Truett n-a fost mai măreţ ca aici. De pe munte, ei s-au pogorât hotărâţi să aducă statul Texas la Cristos. Statul e îm­părţit în 17 ţinuturi şi în fiecare ţinut au fost plănuite 700 evanghelizări.

În 1935, Dr. Truett a ţinut o săptămână de evanghelizare în biserica sa, în care timp 110 suflete s-au predat lui Cristos.

În 1939, el a condus mai multe servicii de evanghelizare la Universitatea Baylor din Waco, Texas. Aceasta e o uni­versitate baptistă şi se ocupă mult de starea spirituală a stu­denţilor. Din cei 2250 de studenţi, aproape trei sferturi şi-au predat viaţa lor Domnului Isus Cristos.

În 1934, el a luat parte la centenarul lui Spurgeon săr­bătorit la Londra, iar după sosirea sa în America, a fost invitat de Consiliul federal al tuturor bisericilor protestante ca pe data de 3 mai 1934 să fie vorbitorul principal la săr­bătorirea centenarului lui Spurgeon în America.

El a fost nu numai un mare predicator, ci şi un bun con­ducător. De aceea la Congresul Alianţei Mondiale Baptiste, ţinut la Berlin în 7 august 1934, el a fost ales preşe­dintele Alianţei. După ce s-a săvârşit alegerea, el s-a ridicat şi a mărturisit smerit că nu se simte destoinic pentru această onoare şi răspundere. “Dar dacă iubirea faţă de marea familie baptistă este calificarea pentru a primi această slujbă, atunci o am pe aceasta” - spuse el. Apoi a dat celor 12 mi­lioane de baptişti, câţi erau pe atunci în lumea întreagă, următorul cuvânt de ordine: Libertate - îngăduinţă - ser­viciu. În cuvântarea de închidere a congresului a spus: “Bap­tiştii trebuie să-i dea lui Cristos ce au mai bun. Trebuie să întărim bisericile locale. Ele sunt organizaţii libere şi de sine stătătoare. Nimeni nu trebuie să stăpânească peste ele, afară de Cristos. Dar libertatea nu trebuie să ne despartă. Ultimul cuvânt în vocabularul baptist nu este libertate, ci dragoste. Această dragoste trebuie să facă pe bisericile lui Cristos să conlucreze împreună.

În mesajul său de Anul Nou în 1935, în calitatea sa de predicator al Alianţei Baptiste mondiale, el a propus trei scopuri vitale:

1. “Să înălţăm neîncetat primul nostru scop de a dobândi suflete la Cristos ca Mântuitorul lor personal. El e singura speranţă şi singurul ajutor adevărat pentru toate nevoile omenirii”.

2. “Să luptăm cu toată inima ca să punem pe fiecare membru al bisericii baptiste la lucrul rânduit de Cristos în Împărăţia Sa”.

3. “Şi deasupra tuturor, să fim hotărâţi ca de aici înainte să plătim preţul, oricât de scump ar fi, pentru a deveni po­căiţi şi creştini, aşa cum trebuie să fim. Înaintea oricărei alte probleme, să luptăm ca să întrupăm în vieţile noastre învăţătura şi spiritul lui Cristos. Să trăim numai şi numai pentru El, aşa încât vieţile noastre să devină o mărturie atotcuceritoare despre puterea transformatoare a Evan­gheliei Sale”.

El susţinea că Cristos trebuie să fie Domnul absolut al vieţii. Credinciosul trebuie să aparţină cu tot ce are lui Cristos, deci predarea să fie 100%. Într-o duminecă după ce a insistat pentru aceasta într-o predică, în faţa unor cre­dincioşi ce se ocupau cu creşterea vitelor, unul din ei i-a strâns mâna şi l-a invitat să facă o plimbare cu el, căci are să-i spună ceva. Truett s-a învoit şi au plecat împreună. Au urcat spre munte mai bine de un km fără să spună o vorbă. Se vedea pe el că e frământat şi Dr. Truett aştepta ca el să rupă tăcerea. În sfârşit, ajunşi într-un loc, fratele se opri şi zise cu respiraţia întretăiată: “Doresc să vă rugaţi o rugăciune de dedicare pentru mine”. Şi apoi continuă printre suspine: “Niciodată până azi nu am ştiut că sunt răspunzător faţă de Isus şi de proprietatea mea. Nu sunt de mult timp credincios, nu am auzit multe despre El şi nu ştiam prea mult ce aşteaptă El de la mine. Niciodată n-am ştiut până ce aţi predicat azi, că aceste mii de vite, că fiecare corn al lor, pe care eu ziceam că sunt ale mele, nu sunt în mod real ale mele, ci aparţin lui Cristos şi că eu sunt un simplu administrator, un econom al Său. Niciodată până azi n-am ştiut aceasta. Şi niciodată n-am ştiut că holdele acestea despre care eu ziceam că sunt ale mele, nu sunt ale mele, ci ale Lui. Acum, zise el, doresc să îngenunchez aici şi să-I spuneţi Domnului pentru mine că vreau să-mi iau locul meu, că accept slujba de econom, că vreau să fiu ad­ministratorul Său peste bunurile Sale. Şi apoi mă voi ruga şi eu”. Au îngenuncheat împreună şi, în timp ce Dr. Truett se ruga fierbinte, fratele îi întărea rugăciunea cu suspine şi cuvinte de consimţire. După ce a zis “Amin”, fratele a mai aşteptat câteva minute până ce a putut să spună câteva cu­vinte. Apoi a zis: “Doamne, oare nu sunt acum în stare să-Ţi dau de asemenea şi pe cel preaiubit pentru care mă rog de atâta timp? Nu sunt în stare acum să Ţi-l dau Ţie? Deodată cu toate celelalte, Ţi-l predau şi pe el Ţie. Salvează-l pentru gloria Ta. Ţi-l dau Ţie azi pentru veci de veci!” Apoi s-au întors tăcuţi acasă. Seara au plecat la biserică pentru evanghelizare. Nici nu a predicat zece minute, Dr. Truett, şi deodată un tânăr dezmăţat ce stătea la o margine a mulţimii de o mie de oameni, se ridică şi zise: “Nu pot să aştept până ce omul îşi termină predica, să vă spun că eu am găsit pe Domnul!” Era băiatul tatălui care se predase cu totul Dom­nului.

Truett a fost foarte puternic şi în rugăciune. La congre­sul mondial baptist ţinut la Berlin în 4-10 august 1934 el a încheiat cu rugăciune, cerând binecuvântarea lui Dum­nezeu peste fiecare credincios din orice colţ al pământului. Un predicator care a luat parte la congres, spunea că cel mai măreţ lucru la acest congres a fost această rugăciune. “În adevăr, spunea acest predicator, Truett e mai tare în rugăciune chiar decât în predici”.

El punea deosebit preţ pe citirea Cuvântului lui Dumne­zeu în public. Cerea să fie o linişte solemnă, nimeni să nu umble, să nu mişte. Îl citea rar şi puternic, încât fiecare din miile de ascultători să-L poată auzi.

Un accent deosebit punea pe citirea literaturii şi a re­vistelor de către fiecare membru. O mie de abonamente erau din biserica sa la revista “Baptist Standard”. El spunea: “Eu nu sunt mulţumit dacă membrii noştri nu citesc revista noastră”.

Cu toate că a fost unul din cei mai puternici predica­tori ai veacului nostru, Dr. Truett nu a neglijat nici lucrarea personală, ci o mare parte din timp o consacra căutării celor pierduţi, atât în biserică cât şi în afară. Avea un deo­sebit tact să se apropie de ei, le arăta limpede calea mân­tuirii şi insista să o urmeze fără zăbavă.

În 1936, ca preşedinte al Alianţei, el a făcut o călătorie misionară în jurul lumii, în 1937, când Ministerul Cultelor din România a dat o decizie să asuprească baptiştii din ţara noastră, Dr. Truett fiind atunci în Anglia. În calitatea ce o deţinea ca preşedinte al Alianţei, a făcut o vizită ministrului României de la Londra, arătând îngrijorarea baptişti­lor din lumea întreagă cu privire la noua decizie şi la felul cum sunt trataţi credincioşii în România. Tot în acelaşi an, 31 iulie, 1 şi 2 august 1937 a vizitat ţara noastră, luând parte la un congres ce s-a ţinut în sala Vox din Bucureşti.

Dr. Truett a fost ales în trei rânduri preşedinte al Alianţei Mondiale Baptiste şi a activat în această funcţie timp de 5 ani. El a fost ordinat ca păstor în anul 1890 la Biserica Baptistă Waco, Texas. În 1897 a fost ales ca păstor al Pri­mei Biserici Baptiste din Dallas, Texas. Pe atunci avea 700 membrii. Aici a slujit în mod neîntrerupt timp de 47 ani. În timpul acesta biserica a crescut la 7800 de membrii. El a murit în anul 1944.



Persoane interesate