11. Animale care totuşi au vorbit
Titlul cărţii este “Dacă animalele ar putea vorbi…” După câte
ştim animalele nu vorbesc în limbi omeneşti. Există însă şi excepţii. Biblia
numeşte două animale care au vorbit într-adevăr oamenilor - într-o limbă
omenească ce a putut fi auzită şi înţeleasă şi cu un conţinut concret. Unul
dintre animale - şarpele - a fost folosit de diavolul spre a amăgi pe oameni şi
ai face să nu asculte de Dumnezeu. Dialogul dintre şarpe şi Eva îl găsim în
cartea Genezei:
“Şarpele
era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El
a zis femeii: ‹Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: Să nu mâncaţi din toţi pomii
din grădină? › Femeia a răspuns şarpelui: ‹Putem să mâncăm din rodul tuturor
pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a
zis: Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi›
Atunci şarpele a zis femeii: ‹Hotărât, că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că în
ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu,
cunoscând binele şi răul›. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut
de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din
rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei care era lângă ea; şi bărbatul a
mâncat şi el” (Geneza 3:1-6).
Dumnezeu nu dăduse voie
oamenilor să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului - iar prin aceea
că s-au lăsat amăgiţi ca totuşi să ia din el, ei au căzut în neascultare. Dumnezeu
a ştiut ce înseamnă această încălcare a poruncii Lui: Cel rău va distruge relaţia
dintre El şi oamenii creaţi de El. Ei greşiseră prin aceea că ascultaseră de
vocea falsă. S-a ajuns la căderea în păcat, evenimentul acela tragic din
istoria omenirii sub care avem de suferit până astăzi. Nu se mai poate scăpa,
nu se mai poate schimba nimic? Ba da, Dumnezeu însuşi a creat omului o
posibilitate de scăpare… (vezi capitolul următor, “Originea şi scopul vieţii”).
Al doilea animal despre care relatează Biblia că a vorbit
este măgăriţa lui Balaam. Cine a fost Balaam? Vestea despre darul lui de proroc
cunoscut din Mesopotamia ajunsese până la Balac, regele Moabului. Balac se
simţea ameninţat de israeliţii care, în drumul lor din Egipt spre ţara promisă,
urmau să treacă peste pajiştile moabite. El s-a gândit să folosească pe Balaam
spre ai slăbi pe israeliţi, blestemându-i.
Balaam porneşte la drum spre Moab, spre a discuta cu Balac
planul cum vor proceda. Când el se afla în drum spre Moab, un înger al lui
Dumnezeu îi stă în cale, iar el nu îl vede. Măgăriţa lui recunoaşte pericolul
care îl aşteaptă pe Balaam prin întâlnirea cu îngerul. Ea refuză să meargă mai
departe şi se culcă la pământ - prin aceasta salvându-i viaţa lui Balaam. Ca o
minune a lui Dumnezeu, ea vorbeşte cu Balaam. Pentru noi este ceva nemaiauzit,
un dialog într-o limbă omenească:
“Dumnezeu S-a aprins de
mânie, pentru că plecase. Şi Îngerul Domnului S-a aşezat în drum ca să i se
împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, şi cei doi slujitori ai lui
erau cu el. Domnul a deschis gura măgăriţei, şi ea a zis lui Balaam: ‹Ce ţi-am
făcut, de m-ai bătut de trei ori? › Balaam a răspuns măgăriţei: ‹Pentru că
ţi-ai bătut joc de mine; dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide pe loc›. Măgăriţa
a zis lui Balaam: ‹Nu sunt eu oare măgăriţa ta pe care ai călărit în tot
timpul, până în ziua de azi? Am eu oare obicei să îţi fac aşa?› Şi el a răspuns:
‹Nu.›” (Numeri 4:22,28-30).
Ajuns în Moab la porunca lui
Dumnezeu, spre groaza lui Balac, Balaam binecuvântează pe Israel, nu îl
blestemă.
Două animale, două voci
Contrar capacităţilor lor
naturale, animalele au vorbit; lucrul acesta fiind posibil prin porunca unei
puteri mai înalte. Şarpele a fost instrumentul împotrivitorului lui Dumnezeu, a
Diavolului; măgăriţa lui Balaam a fost un instrument în mâna lui Dumnezeu. Nu a
fost vocea proprie a animalului pe care a auzit-o Eva (şi Adam), respectiv
Balaam, ci vocea celui care se folosea de ele.
Oamenii aud astăzi multe voci, care pătrund în gândurile,
sentimentele şi comportarea lor. Sunt două puteri care îşi fac cunoscut
interesul lor faţă de oameni. O putere lucrează spre a distruge, spre rău; iar
cealaltă este vocea lui Dumnezeu care vrea să dăruiască oamenilor viaţă
veşnică şi ocrotire.
Ce putere decide în viaţa ta?